joi, 15 aprilie 2010
Hidrocentrala Porţile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea şi are o putere instalată de 1080 MW. În aval există şi hidrocentrala Porţile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW. Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română şi sârbă la Porţile de Fier I cumulând 2160 MW, iar cele de la Porţile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8700 m³/s. Centrala Porţile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de oraşul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porţile de Fier II la 60 km în aval.
Navigaţia pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri la ambele obiective, ele având împreună o capacitate de trafic de 52.4 milioane tone/an pentru ecluzarea pe câte un sens şi 37.2 milioane tone/an pentru ecluzarea în ambele sensuri.
Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitaţile Baziaş şi Orşova. Zona Porţile de Fier are un bogat potenţial arheologic, istoric şi turistic. Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă in Parcul Natural Porţile de Fier.
Regiunea Defileului Dunării reprezintă una din cele mai pitoreşti şi atractive zone turistice, atât prin frumuseţile naturale ale regiunii cât şi prin monumentele istorice datând din perioada Imperiului Roman. Ruinele castrului roman Drobeta şi ale podului construit de impăratul roman Traian peste Dunăre sunt numai câteva din atracţiile oferite de Muzeul Porţile de Fier din oraşul Drobeta Turnu-Severin.
Navigaţia pe Dunăre este asigurată prin ecluze realizate pe ambele maluri la ambele obiective, ele având împreună o capacitate de trafic de 52.4 milioane tone/an pentru ecluzarea pe câte un sens şi 37.2 milioane tone/an pentru ecluzarea în ambele sensuri.
Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitaţile Baziaş şi Orşova. Zona Porţile de Fier are un bogat potenţial arheologic, istoric şi turistic. Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă in Parcul Natural Porţile de Fier.
Regiunea Defileului Dunării reprezintă una din cele mai pitoreşti şi atractive zone turistice, atât prin frumuseţile naturale ale regiunii cât şi prin monumentele istorice datând din perioada Imperiului Roman. Ruinele castrului roman Drobeta şi ale podului construit de impăratul roman Traian peste Dunăre sunt numai câteva din atracţiile oferite de Muzeul Porţile de Fier din oraşul Drobeta Turnu-Severin.
Lacul de acumulare Vidrarul este situat pe raul Arges pe un sector de 28 km lungime, intre Cumpana si Oiesti. Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii
subterane, s-au excavat 1. 768. 000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930. 000 metri cubi de beton, din care 400. 000 metri cubi in subteran si s-au montat 6. 300 tone de echipamente electromecanice. Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi. Nivelul normal de retentie este de 830, 00 metri deasupra marii (mdM), lacul avand, la aceasta cota, o suprafata de 870 hectare si o lungime de 14 km. Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166, 60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru.
subterane, s-au excavat 1. 768. 000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930. 000 metri cubi de beton, din care 400. 000 metri cubi in subteran si s-au montat 6. 300 tone de echipamente electromecanice. Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi. Nivelul normal de retentie este de 830, 00 metri deasupra marii (mdM), lacul avand, la aceasta cota, o suprafata de 870 hectare si o lungime de 14 km. Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166, 60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru.
Lacul Roşu este un lac de baraj natural format în 1837 şi situat lângă Cheile Bicazului la poalele lui Hăşmaşul Mare, în apropierea oraşului Gheorgheni din judeţul Harghita. După măsurătorile din anul 1987 dimensiunile lacului sunt următoarele: perimetrul 2.830 m, aria 114.676 m², volumul apei acumulate 587.503 m³.Este cel mai mare lac natural montan din România. S-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoş. Numele său provine de la Pârâul Roşu care traversează straturi de culoare roşie cu oxizi şi hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă "Mördersee" ("Lacul Ucigaşul"; în l.magh. "gyilkos" = "ucigaş"), deoarece - potrivit legendei - surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.
Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tuşnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează şi emanaţiilor mofetice prin fundul lacului şi prin pereţii craterului.Turiştii veniţi la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea cu precizie de sută la sută. Localnicii ştiu că "Dacă emanaţiile din fisuri pişcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeţii". Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică. În munte se desfăşoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon şi sulful, urcă spre suprafaţă şi inundă fisurile cu un miros înţepător, semn că vine ploaia.Lacul Sfânta Ana, este o rezervaţie complexă naturală, geologică, floristică şi faunistică, fiind legat de Băile Tuşnad prin poteci turistice.Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)