vineri, 16 aprilie 2010

Portile de Fier- Videoclip

Lacul Bucura- Videoclip

Ocna Sibiu- Videoclip


Ocna Sibiului este o staţiune turistică situată în judeţul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vişa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari şi cu un subsol bogat în sare. Prima staţiune balneară a fost înfiinţată aici în anul 1845 şi, de atunci, Ocna Sibiului şi-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate.

Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste ocne prăbuşite). Multe dintre ele au o concentraţie de sare de 260 grame/litru. Lacul Avram Iancu (fosta mină "Grosse Grube", "Ocna Mare"), cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen din ţară.

Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a ţării şi recentele renovări ale ştrandului, au adus din nou staţiunea la faima din trecut.

Ocna Sibiului prezintă şi interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.C.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Cupola masivului de sare are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deşi sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaşte până în prezent, fiind apreciată la cca 1-1,2 km.

Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne subterane, care, prin prăbuşirea lor, au format următoarele lacuri: Horea, Cloşca, Crişan, Inului (Ocna Iosif), Lacul fără fund (Ocna Francisc), Avram Iancu (Grosse Grube, Ocna Mare), Ocniţa (Kleine Grube, Ocna Mică), Sf. Ion (Ocna Sf.Ion, Ocna Ioan Nepomuk), Poporului, Dulce, Brâncoveanu, Mâţelor, Vrăjitoarelor, Sf. Ignat, Trestiilor, Austel. Zece lacuri conţin apă sărată, patru lacuri apă dulce. Două lacuri au dispărut în ultimele decenii, prin colmatare (Lacul Trestiilor şi Lacul Austel). „Lacul fără fund”, cu o suprafaţă de 0,2 ha, a fost declarat rezervaţie naturală. Acest lac are o adâncime de 34,5 m, un diametru de 50 m, o formă ovală şi a luat naştere din prăbuşirea în anul 1775 a ocnei Francisc.

O trăsătură specifică lacurilor sărate este stratificaţia apei, salinităţii şi temperaturii. La suprafaţa lacului se găseşte o pânză de apă dulce permanentă, iar la adâncime stratul de apă sărată care acumulează permanent căldură.

Apele lacului sunt populate de o faună specifică mediului salin, iar pe mal se dezvoltă o floră halofită bogată.

Diferenţa de temperatură şi salinitate este folosită în scopuri terapeutice.

Tăul Negru se află în Depresiunea Barsa, de poate ajunge la el pe
Circuitul Groapa de la Barsa
Tăul Negru sau Tăul fără fund de la Ocoale este un lac suspendat, cu apă neagră, situat într-o dolină. Este un lac circular adânc de 14 m. Este alimentat de un izvor subteran şi se drenează într-un pârâu ce se află puţin mai jos.

Lacul Bucura este un lac situat în Parcul Naţional Retezat din Munţii Retezat. Este cel mai mare lac glaciar din România.

Se află în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga şi Şaua Bucurei, fiind orientat în direcţia nord - sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m şi lăţimea medie de 160 m, perimetrul de circa 1390 m. Lăţimea maximă este de 225 m, iar volumul estimat este de 625.000 m³. Adâncimea maximă a apei lacului este de 15,5 m, în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă. Populaţia piscicolă este autohtonă, în lac nefăcându-se populări artificiale.

Accesul la lac se face din şoseaua Haţeg - Caransebeş, de la km 61 (Cârneşti), prin Clopotiva - Grebla - Gura Zlata - Gura Apei, 35 km drum asfaltat. De aici pe drumul forestier ce se opreşte la Drăcşanu, pe o distanţă de 14 km. Apoi, trecând pe la cascada Fetele Voilesei, urmărind valea Lăpuşnicului Mare, până la Gura Bucurii, şi trecând pe lângă Lacul Lia se ajunge la Bucura.

joi, 15 aprilie 2010

Lacul Sfanta Ana- Videoclip

Lacul Bicaz- Videoclip

Barajul Vidrarul- Videoclip

Lacul Roşu-Videoclip





Hidrocentrala Porţile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea şi are o putere instalată de 1080 MW. În aval există şi hidrocentrala Porţile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW. Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română şi sârbă la Porţile de Fier I cumulând 2160 MW, iar cele de la Porţile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8700 m³/s. Centrala Porţile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de oraşul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porţile de Fier II la 60 km în aval.
Navigaţia pe Dunăre este asigurată prin
ecluze realizate pe ambele maluri la ambele obiective, ele având împreună o capacitate de trafic de 52.4 milioane tone/an pentru ecluzarea pe câte un sens şi 37.2 milioane tone/an pentru ecluzarea în ambele sensuri.
Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din
Europa şi cea mai mare de pe Dunăre. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se întinde de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitaţile Baziaş şi Orşova. Zona Porţile de Fier are un bogat potenţial arheologic, istoric şi turistic. Pentru protejarea habitatului său natural deosebit, regiunea defileului Dunării a fost inclusă in Parcul Natural Porţile de Fier.
Regiunea Defileului Dunării reprezintă una din cele mai pitoreşti şi atractive zone turistice, atât prin frumuseţile naturale ale regiunii cât şi prin monumentele istorice datând din perioada
Imperiului Roman. Ruinele castrului roman Drobeta şi ale podului construit de impăratul roman Traian peste Dunăre sunt numai câteva din atracţiile oferite de Muzeul Porţile de Fier din oraşul Drobeta Turnu-Severin.






Lacul de acumulare Vidrarul este situat pe raul Arges pe un sector de 28 km lungime, intre Cumpana si Oiesti. Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii
subterane, s-au excavat 1. 768. 000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930. 000 metri cubi de beton, din care 400. 000 metri cubi in subteran si s-au montat 6. 300 tone de echipamente electromecanice. Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi. Nivelul normal de retentie este de 830, 00 metri deasupra marii (mdM), lacul avand, la aceasta cota, o suprafata de 870 hectare si o lungime de 14 km. Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166, 60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru.


Lacul Roşu este un lac de baraj natural format în 1837 şi situat lângă Cheile Bicazului la poalele lui Hăşmaşul Mare, în apropierea oraşului Gheorgheni din judeţul Harghita. După măsurătorile din anul 1987 dimensiunile lacului sunt următoarele: perimetrul 2.830 m, aria 114.676 m², volumul apei acumulate 587.503 m³.Este cel mai mare lac natural montan din România. S-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoş. Numele său provine de la Pârâul Roşu care traversează straturi de culoare roşie cu oxizi şi hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă "Mördersee" ("Lacul Ucigaşul"; în l.magh. "gyilkos" = "ucigaş"), deoarece - potrivit legendei - surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.


Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tuşnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează şi emanaţiilor mofetice prin fundul lacului şi prin pereţii craterului.Turiştii veniţi la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea cu precizie de sută la sută. Localnicii ştiu că "Dacă emanaţiile din fisuri pişcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeţii". Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică. În munte se desfăşoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon şi sulful, urcă spre suprafaţă şi inundă fisurile cu un miros înţepător, semn că vine ploaia.Lacul Sfânta Ana, este o rezervaţie complexă naturală, geologică, floristică şi faunistică, fiind legat de Băile Tuşnad prin poteci turistice.Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.


Lacul Ursu (46000 mc), prezinta fenomenul de heliotermie, care consta in stratificarea termica a apei si cresterea concentratiei sarurilor spre adancime. La suprafata, temperatura apei este mica, aceasta fiind aproape de temperatura atmosferica, dupa care creste pana la aproximativ 3 m adancime, dupa care se inregistreaza valori mai reduse si constante. In acest fel la adancimea favorabila organismului (1,5 - 2 m) vara, temperatura apei oscileaza intre 30-40 grade Celsius.


Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut şi sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriţa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelaşi nume. Din el se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru, echipată cu şase generatoare.Priza de apă pentru tunelul de aducţiune se află la 1,5 km depărtare de baraj, galeria de aducţiune străbătând muntele Botoşanu asigurând transportul apei spre centrala electrică "V.I. Lenin" de la Stejaru, astazi "Dimitrie Leonida". Castelul de echilibru, amplasat pe axul tunelului de aducţiune, are o înălţime de 86 m. Barajul nu este monobloc, ci este format din 30 de ploturi separate prin rosturi etanşate amonte cu pene de beton armat şi tole de cupru. Corpul acestuia este străbătut de kilometri de galerii, puţuri de aerisire, nişe de vizitare. Încăperi special amenajate adăpostesc instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică şi comportare a fiecărui element. Suprafaţa lacului variază funcţie de regimul de exploatare, fiind maximă când pânza de apă se ridică până la cota maximă a barajului, situată la 516 m altitudine şi minimă (cca. 17 kmp) când aceasta coboară până la nivelul gurii de intrare a apei în canalul de aducţiune, situat la 434 m altitudine. Perimetrul mediu al lacului este de aproximativ 71 km. Fauna lacului este alcătuită din mreană, clean, lostriţă, scobar, moioagă, babuşcă, păstrăv indigen, păstrăv de lac şi păstrăv curcubeu, oblet, porcuşor, plătică. De altfel aici există amenajată şi o crescătorie de păstrăv (Potoci). În anul 1993 celebrul J.Y. Cousteau, însoţit de o parte din echipa sa, s-a aflat pentru câteva zile la Staţiunea de Cercetări Biologice Potoci - Bicaz a Universităţii "Al.I.Cuza", unde a efectuat câteva scufundări în lacul Bicaz (singurul loc din Moldova unde se efectuau scufundări, promotorii fiind Ionel Miron şi Constantin Mihai). Din portul amenajat în vecinătatea barajului se pot face croaziere cu vaporul pe lac sau se pot închiria bărci, hidro-biciclete. Pentru turişti există de asemenea posibilitatea cazării fie la motel, fie la căsuţe.